Biblioteca Publică Egoreni

Istoria bibliotecii sătești Egoreni

În satul meu de baştină Egoreni până în prezent au activat patru bibliotecari. Biblioteca sătească a fost înfiinţată prin anii 1942-1943 în casa preotului Ilie, bibliotecar fiind Bugai Gavril Profir. Datorită evenimentelor ce aveau loc la acea vreme, un moment foarte neplăcut a avut să-l trăiască şi biblioteca care a fost închisă pentru o perioadă de timp, ca în anul 1955 să-şi redeschidă din nou uşile pentru toţi acei care vroiau să afle lucruri frumoase, interesante, care erau dornici de carte, în frunte cu bibliotecarul Ion Zagorodniuc. Dar perioada cea mai luminoasă şi mai fructuoasă pe care a avut s-o trăiască biblioteca din satul nostru a fost când la administrarea ei a venit Meresevschi Ecaterina Nicolae, 1955-1977. O bibliotecară în tot sensul cuvântului, om emerit al satului. Ea era acea care venea dimineaţa la biblioteca şi precum un poştaş împarte scrisori şi ziare prin sat, la fel şi dânsa mergea pe la toate organizaţiile din teren, cum ar fi: brigada de tractoare, parcul de automobile, ferma, cârmuirea sovhozului, precum şi prin sat la bătrânii invalizi care nu puteau să vină la bibliotecă — doamna Ecaterina le aducea cartea acasă.

Le aducea odihna, bucuria, plăcerea tuturor sătenilor prin o mulţime de activităţi, de măsuri culturale ce le organiza permanent. Doamna Ecaterina avea o colaborare foarte strânsa cu grădiniţa de copii și şcoala. Ea era acea care trăia cu grija bibliotecii, grija cărţii și a cititorilor, din zori şi noapte. O muncă enormă, ce era răsplătită la acea vreme pe deplin printr-o mulţime de diplome, de cuvinte de laudă şi mulţumire. Cum îmi mărturiseşte dna Ecaterina, „Am vreo patru kilograme de diplome”. Și într-adevăr e așa, doamna e deținătoarea a doua premii „Lucrător emerit al culturii” cu insignă pe întreaga țară. E deținătoarea premiului „Prietenul cărții” la fel pe țară. O căsuță de stat găzduia sediul bibliotecii sătești și a punctului medical. De la 4000 de cărți, ce le luase de la fostul bibliotecar, a ajuns la 14000 de cărți, fiind în răspundere pentru toate, așezându-le curat la locul potrivit și clasificându-le pe secții ca: lit. sovietică și de după granițe, filosofie, sport, agricultură, medicină ș.a. Și numărul beneficiarilor se mărea de la an la an, și asta era într-adevăr meritul și răsplata pentru toată munca depusă de dânsa. În 1977 este nevoită să demisioneze din cauza problemelor de sănătate, vederea nu-i permitea să ducă acest minunat lucru mai departe și din acel an ca bibliotecar vine dna Bugai Eugenia Nicolae, 1977-2011. În acești ani biblioteca are de înfruntat mai multe schimbări, în primul rând izbucnește un incendiu, cărțile au fost salvate, iar localul a fost distrus și imposibil de restabilit. Bibliotecii i se acordă o nouă încăpere pe teritoriul parcului auto din sat. Un moment la fel de neplăcut îl are de suportat și în acel local, fiindcă este jefuită. Din 2001, biblioteca primește o încăpere nouă în sediul Primăriei, o sală spațioasă și luminoasă. Și cărțile își găsesc locul potrivit în așteptarea cititorilor. Cu toate acele momente neplăcute, ușa bibliotecii a fost permanent deschisă și dna Eugenia mereu dispusă să vină în ajutorul celora care pășeau pragul ei. La începutul anului 2011, dna Eugenia Bugai se pensionează și în funcția de șefă a bibliotecii sătești este numită subsemnata, Petraș Ludmila. Deși de specialitate sunt profesor de arte plastice, cartea și lectura nu-mi sunt străine. Creioanele și pensulele conlucrează foarte armonios cu poeziile scrise de Eminescu și Vieru, poveștile lui Creangă, pastelurile lui Alecsandri și fabulele lui Donici.

Astăzi, când purtătorii de informații sunt mulți și diverși, tot mai dificilă pentru bibliotecari este formarea la elevi a deprinderilor de a lucra cu cartea, educarea unui cititor cult, care ar poseda abilități necesare pentru utilizarea corectă și eficientă a manualelor și a altor cărți ca unelte de informare și documentare. Tehnologiile avansate au devenit o necesitate zilnică. Bibliotecarul depune eforturi pentru a demonstra că cheia succesului în viață, a cunoașterii și a dezvoltării capacităților intelectuale constă în a citi, deoarece în lumea modernă te poți afirma numai prin cunoștințe. Timpul cărții nu a trecut, alături de tehnologiile informaționale cartea va avea mereu locul ei și biblioteca va avea de câștigat conlucrând cu ele. Modernizarea se face pentru a ușura viața oamenilor, dar nu-i nimic mai atrăgător decât lectura unei cărți. „Să nu uităm că cea mai buna carte rămâne închisa în fata noastră cât timp noi nu ne deschidem cu bunăvoință inima în fața ei”.